Un film, o lectie fictiva de viata. Doi oameni marcanti ai ultimilor 30-40 de ani de cinematografie se intalnesc pentru a mai da o ultima lectie de viata. Un Jack Nicholson care ne-a incantat intotdeauna cu ironie si sarcasm cat cuprinde si un Morgan Freeman, un narator si un sustinator al umanismului si al responsabilitatii civile cum rar s-a mai vazut.
Parerea mea despre film? Un film foarte bun care spune ca omul reprezinta resursa existentiala a microsistemului din care traim. Cum traim, ce aratam, depinde numai de noi. Iar daca odata si odata se intampla sa ne intrebam daca stim ce e fericirea si daca cumva am impartasit si altuia acest secret, atunci as vrea, in numele tuturor, sa pot arata un zambet si nu o grimasa.Mai vreau sa scriu ceva aici, filmul asta m-a surprins. De ce pentru ca eu sunt cel care recomanda genul asta de filme, iar de data asta nu a fost asa. O persoana mi-a recomandat filmul asta, nu-s perfect, asa cum nimeni nu e, dar tin sa-i multumesc. Si tin sa-i recomand sa nu decida foarte repede la o idee a filmului, ca o sa se piarda din farmec si din continut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu