destin

Nu vreau sa mai aud pe nimeni spunand ca nu are noroc in viata. Nu stiu pe nimeni care la un moment in timp a putut sa spuna ca va avea noroc inainte ca lucrurile sa devina adevarate. Una din ciudateniile vietii e ca nu ne dam seama niciodata la timp, cat de norocosi suntem defapt. Luam o gramada de decizii care nu ne convin pentru ca peste ceva timp sa recunoastem ca a fost o decizie corecta, ca orice alta decizie ar fi fost gresita.

Asa fac toti oamenii, nu numai cei care nu se cunosc pe ei insisi. Multi insa se cunosc dar le place prea putin ce vad. Asa ca se tot uita in urma si incearca sa-si acopere lucrurile neplacute. Prea putini cunosc insa care este natura lucrurilor ascunse. Natura lucrurilor ascunse este de a iesi la iveala. De ce? A incerca sa dai un raspuns aici e asemanator cu a incerca sa dai un raspuns la intrebari de genul de ce e noapte dupa zii (si as vrea sa nu ma leg deloc de latura stiintifica a lucrurilor), de ce este o chimie intre barbat si femei sau poate chiar, si mai simplu, de ce ne place lumina iar intunericul ne infricoseaza.

Are rost sa ma intreb daca exista destin? Nu stiu. Hai de dragul ideii pe care vreau sa o scriu aici ca exista destin. Cred cu toata convingerea ca destinul n-are niciodata rea vointa. Daca pentru fiecare exista o destinatie, un punct final, sau macar niste borne kilometrice pe langa care trebuie sa trecem in drumul nostru, eu zic ca toate sunt in folosul nostru, al fiecaruia. Ma bucur sa recunosc ca de prea multe ori n-am inteles de ce? Stiu ca comit o greseala cu intrebarea asta, dar vine foarte firesc: de ce mi-e bine?, de ce mi-e rau?, de ce mie? Raspunsul vine mult mai tarziu, de destule ori nepotrivit, de cele mai multe ori neasteptat si de fiecare data socant. De ce nu ne ies totusi atatea lucruri in viata cum ni le-am fi dorit noi daca tot timpul destinul a fost de partea noastra. Ei bine pentru ca suntem niste oameni caposi si cu cat crestem cu atat devenim mai caposi, mai aroganti, mai duri si mai lipsiti de scrupule. Ce-as vrea eu sa se intample e ca aceste lucruri neplacute sa devina cat mai constiente in mintile noastre. O revizuire cat de mica e oricand bine venita.

experimentatorul de vieti

E un moment in viata fiecaruia, un moment care aduce fericire si tristete in aceeasi masura. Unii spun ca vine odata cu experienta altii spun ca vine din societate pur si simplu. Eu unul spun ca vin din interiorul fiecaruia. Cum se declanseaza? Cum se simte? Cum se depaseste? E cam ca viata, nedeterminat.
Despre ce dracu vorbesc? Vorbesc despre momentul cand sufletul se desprinde de corp, se ridica deasupra ta, si se uita la tine, se uita cat de singur esti. Singur ca toti ceilalti. E oare doar sentimentul de inadaptare? nu cred. Ar fii prea simplu sa produca asa un efect dur si sa fie redus intr-un singur cuvant - "inadaptare". Tot ce stiu e ca n-a fost tot timpul asa. Starea asta e un rezultat. Un rezultat ce vine din jurul nostru. Cauza!!! ... mhhh... ei bine cauza poate fi contradictorie. Poate fii deopotriva neputinta mea de a accepta si a merge mai departe; si neputinta lor de a ma pune in fata neputintelor lor. Fiecare dintre noi experimenteaza chestia asta ... n-avem timp de altii ca ne ocupam prea mult de noi. Iar cand grija de sine da rateu si rezultatul nu e cel dorit ne aruncam esecurile pe spinarea altora ... in speranta ca vom fii ajutati. Fiecare om are acest ciclu de experiente. Nu numai ca-l recunosc in mine, il vad si in altii dar la fel nu pot face nimic. E trist, o tristete surda, calma, lina, rece. Cu toate astea cred in fericire. Cred in fericire pentru ca am vazut-o candva, pentru ca mi-o doresc, pentru ca fara posibilitatea ei n-as mai putea sa fac nici macar un pas.
Ne invartim in cercuri. Suntem imbracati si protejati la inceput. Dar pe urma devenim cutezatori si aruncam de pe noi pentru a prinde viteza.Ce gest nesabuit. Fragilitatea e o carecteristica ce tine de fiecare fiinta vie. Pe urma ne caim si unii alearga dupa speranta revansei altii se conformeaza cu declararea neputintei. Curajul e o notiune pe cale de disparitie? Nu vreau sa cred treaba asta. N-o s-o cred atata timp cat ma pot lupta pentru fiecare farama de existenta curata. Nu va pierdeti increderea valoreaza prea mult. Raceala si frigul pandesc si nimeni nu va fii iertat.