Am auzit azi cateva “expresii” care au lasat un fel de urma pe zona de cortex numita constiinta. Cica asa e cand te simti cu musca pe caciula. Una din ele zice ca celor care nu sunt puternici (nu neaparat fizic ca nu vorbim de politisti - e un banc pe tema asta) nu le ramane decat sa aiba rabdare. Mi s-a spus de destule ori ca as fii foarte rabdator.
Uneori cred si nici nu-mi dau seama; tine poate de toate cele care s-au intamplat pana acum in urma mea si realizarea ca atunci cand lucrurile incep sa se duca de rapa, tot acolo se duc oricat ai sta paznic langa ele. Asa ca putina nepasare e chiar buna duce la mai putine riduri si la mai putine palpitatii … nenorocirea ca genul asta de rabdare nu tine tot timpul.
Alteori e vorba de o rabdare fortata, afisata, prefacuta. O rabdare care seamana a rabdare dar care te mananca pe dinauntru, te face sa te urci pe pereti de nerabdare. Pana la urma cred ca e vorba de rabdarea asta in expresia de mai sus. Asta-i rabdarea care nu o sa te faca niciodata puternic.
O alta astfel de expresie care in ultima vreme mi-e destul de draga, sa zicem, este:
“cand simti ca nu traiesti din plin parca mori cu fiecare secunda”. As zice ca mi se potriveste cam ca o manusa. Si de ce e atat de palpabila senzatia asta? Pentru ca se intampla uneori sa fii trait atat de mult ieri incat azi e pe de-o parte obositor pe de alta parte atat de plictisitor incat te enerveaza. Ce sa zic, chiar fac parte dintr-un neam de finite care nu sunt niciodata multumite pe termen mediu si lung. Nici o un moment nu tine prin definitie … si e agasant. In fine hai sa nu deviez. Vedem ce ne mai rezerva si ziua de maine.
Un comentariu:
imi place ce scrii dar oare, dar poate, dar esti sigur ca esti constient ca simti ca traiesti? cand simti ca traiesti? Cand faci febra musculara de la mers dupa o zi de stat la birou si te bucuri ca iti simti muschii prin durerea pe care o resimti? cand te-ai obisnuit sa mergi pe jos si atunci scapi de febra musculara? de ce acum? ca totusi nu mai simti durerea deci nu mai esti constient. dar trupul tau se simte bine. trecand la un nivel superior al filozofiei omul nu va inceta niciodata sa incerce sa se simta bine - iti zici de multe ori ca daca treci un examen al vietii o sa iti fie bine... simti ca traiesti... cand spui da in fata unui popa, dar la fel cum spui da cand esti in fata unui divort. E un sprint continuu al cautatorului de bine de mai bine pentru ca astfel simtim ca traim... dar oare bolnavul in coma tintuit in patul de spital fortat de aparate cum se simte? ca moare sau ca traieste?
cu fiecare secunda care trece el simte ca traieste. in jurul lui.. parintii prietenii simt ca in ei moare ceva... nimic nu va mai fi la fel.
in final scriu o replica dintr-un film mai vechi... nu stiu cum se cheama dar era un batranel cu barba alba.. singur intr-o arie cate cateva zeci de mile... si care atat vorbea pe zi: "multumesc doamne ca m-am trezit si astazi"
Trimiteți un comentariu